Taoism > Articole


Lao Tzu despre seninătate

Motto: Fă-ți treaba, apoi retrage-te.
Iată calea spre seninătate.
(Lao Tzu: Tao Te Ching)

Aceste cuvinte, extrase din lucrarea lui Lao Tzu - Tao Te Ching -, par pentru noi  ușor de interpretat, pentru că sună într-o manieră foarte cunoscută. Pe scurt,: fă-ți treaba și-apoi retrage-te arată că nu trebuie să aștepți vreo recompensă pentru  lucrarea ta, nu trebuie să umbli după laude, după glorie și recunoaștere socială. Pur și simplu fă ce ai de făcut, pentru simplul fapt că trebuie făcut, fără nici un gînd la vreo recompensă.

Cei care văd aici urmele mentalității creștine, o etică a tovărășiei și a faptei dezinteresate, nu sînt departe de adevăr. Preocupați de interpretarea creștină a taoismului, adică doritori să afle în taoism o confirmare a concepțiilor creștinismului, cercetătorii occidentali au măsluit, adeseori fără să vrea, gîndirea taoistă. Ce înseamnă că au "măsluit-o"? Pur și simplul faptul că au "adaptat" semnificația frazelor citite din cărțile taoiste în așa fel încît să "sune" în stilul bine cunoscut de ei (și de noi) al creștinismului normativ.

Astfel se face că azi, în ciuda interesului de care se bucură în lume, taoismul nu este taoism, ci o versiune "a la chinezi" a creștinismului

Lucrările lui Richard Wilhelm, și mă refer aici în special la traducerea și comentarea Cărții Schimbărilor (I Ching), stau mărturie acestor idei. Acolo unde chinezul folosește cuvîntul tao , de pildă - în sensul de regulă, cutumă după care se desfășoară un eveniment - găsim - cum s-ar fi putut altfel? - Dumnezeu! Or, Dumnezeul creștin este patronul milei, al compasiunii și iubirii fără hotar. De aici  toate asociațiile de idei legate de compasiune proiectate asupra filozofiei taoiste!

Dar să revenim la cuvintele cu care am început acest articol: "fă-ți treaba și apoi  retrage-te!". În realitate, sensul acestui citat este cu totul altul. Voi încerca să-l aproximez într-o tălmăcire accesibilă cititorului de azi. Este vorba aici de celebrul concept al taoismului wei-wu-wei care, așa cum am mai văzut și în alt studiu, se referă la alternanța acțiune-retragere sau făptuire-nefăptuire.

În taoism, fapta omului trebuie să fie în acord cu timpul, la fel ca și retragerea; sau,  mai exact, omul trebuie să făptuiască atunci cînd este oportun și să renunțe la faptă, să se abțină, să bată în retragere chiar, atunci cînd vremurile nu-i permit o acțiune coerentă sau nu-l încurajează (nu-l susțin).

Undeva în I Ching se spune negru pe alb: Omul nobil știe să renunțe și să bată în retragere atunci cînd e cazul pentru a nu se acoperi de rușine.

Acest concept al acțiunii în conformitate cu timpul scapă aproape total mentalităților noastre moderne occidentale, care pun la baza faptei numai voința, ca în sloganul cunoscut: "dacă vrei,  poți!" Nimic mai fals pentru taoiștii de odinioară. A forța evenimentele nu poate să ducă în cele din urmă decît la eșec - sau prețul pe care îl plătim pentru realizarea  noastră în acest chip este prea mare. Acesta este tărîmul nevrozei și al anxietății de care suferă omul modern.

Seninătatea, serenitatea se naște acolo unde omul este în armonie cu vremurile. El  face cînd trebuie să facă și condițiile îi permit să obțină succes fără prea mare efort. Efortul merge împotriva succesului; așa se explică de ce, adeseori, succesele  noastre, departe de a ne procura bucuria, se însoțesc cu o stare jalnică de deprimare. Cînd prețul plătit pentru realizările noastre este prea mare, atunci  bilanțul final este negativ. Am încălcat echilibrul interior al ființei noastre și logica exterioară a evenimentelor. De aici provin criza, nevroza!

Așadar, Lao Tzu susține că atunci cînd omul merge pe potriva vremurilor și nu împotriva lor el obține seninătatea. Această seninătate este perpetuă și conferă senzația de "bine în pielea ta" pe care noi, azi, o cunoaștem din ce în ce mai puțin.

Să observăm, în încheiere, încă o dată, cît de departe este înțelegerea "modernă" a acestor vorbe citate din Lao Tzu de adevăratul lor sens, legat de principiile taoismului real, viu, aplicabil în viața de zi cu zi.

P.S. În funcție de context, cuvintele analizate aici pot avea semnificații nuanțate. De pildă: nu este bine să persiști într-o acțiune decît atît cît este cazul. Ce-i mult strică;  la vremea potrivită trebuie să te retragi, să bați în retragere etc. Ideea de măsură, în sens taoist, revine iar și iar. Apoi, există și situații în care o acțiune nu poate  aduce roadele scontate. De multe ori sîntem obligați de evenimente să facem ceva fără a ne bucura de roadele făptuirii, de recompense, de mulțumirea semenilor.  Atunci ne mulțumim să facem ceea ce facem și... atît. Acțiunea, fapta, este făcută pentru ea însăși. Notați că aceste situații sînt foarte rare. Ele depind de anumite  împrejurări, așa încît nu se pot constitui în atitudini etice normative (cum este cazul în creștinism).

--
Articol de Jean Chiriac.

icon

<- Înapoi la secțiunea articole


Home | Caută | Cursuri | Librărie | Resurse | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2017. Toate drepturile rezervate.

logo