Învățăturile Maestrului Lu


Despre mintea slobodă și mintea domesticită

Mintea se duce spontan spre ceea ce facem noi. Cînd mergem pe stradă, ne gîndim la cele ale străzii. Dacă ne spălăm, ne gîndim la cele ale spălării. Cînd sîntem la  biserică, ne gîndim la păcate și la Dumnezeu care iartă. Întotdeauna mintea noastră reflectă activitatea pe care o facem la un moment dat. Cînd scrie o carte, autorul se  gîndește la carte, la publicat etc. Mintea se bucură să se gîndească la carte.

Dar uneori mintea nu vrea să se gîndească la carte și nici la biserică sau la mersul  pe jos etc. Spunem că mintea reflectă cele pe care le facem dar numai cînd vrea ea. În majoritatea timpului o face la modul spontan. Cînd se plictisește însă "o ia razna"  - zicem noi. Atunci o forțăm să ia cursul pe care îl vrem noi. Ca și cum mintea ar fi un animal domestic, casnic, care ar trebui să ne aducă un folos.

Unii oameni spun că e bine ca mintea să nu fie forțată. De multe ori ei se retrag în pustnicie ca să nu mai forțeze mintea. Dar acolo întîlnesc din nou o minte nărăvașă  care se plictisește de pustnicie și vrea înapoi la lume. Dacă nu e dusă la lume imediat și e împiedicată să se gîndească la ale lumii, atunci visează noapte de noapte despre lume tot felul de lucruri.

Eu cred că mintea trebuie lăsată slobodă atîta vreme cît nu gîndește la lucruri fără consistență, cît nu halucinează. Dar aceasta nu este o regulă absolută. Uneori e  bine ca mintea să fie strunită - ca atunci cînd vrem să realizăm ceva care necesită un efort zilnic și avem nevoie de folosința ei.

 

icon

<- Înapoi la pagina Maestrului Lu


Home | Caută | Cursuri | Librărie | Resurse | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2017. Toate drepturile rezervate.

logo