Yanz Tzu > Comentarii


Despre renume

Yang Tzu și-a petrecut o noapte la familia Meng, în timpul călătoriei sale la Lu.  Domnul Meng, conversînd cu el, declară: "Omul nu este mai mult decît om; la ce-i servește oare renumele?"

Yang Tzu îi răspunse: "Cei care se servesc de renume o fac cu gîndul să profite de el, să facă avere".

- Dar la ce mai tînjesc ei după renume după ce s-au îmbogățit? Yang Tzu răspunse:

- Pentru că țin la onoarea lor.

 - Uite că o au și pe asta - la ce mai tînjesc după renume?

- Din pricina morții.

- Păi dacă ești muritor, la ce bun să mai continui? întrebă Meng.

 - De dragul copiilor și nepoților, mai zise filozoful.

- Ce avantaje le aduce renumele copiilor și nepoților?

Yang Tzu zise:
- Acela care este preocupat de renume nu are parte decît de griji și de necazuri. Numai rudele, mulțimea din locul său natal și mai ales copiii săi profită de renumele său.

Domnul Meng remarcă:
- Cel care se gîndește la renume habar n-are de nimic; indiferența sa îi atrage nenorocirea, ba chiar mai mult: cel care tînjește după renume trebuie să se arate umil, iar umilința duce la o atitudine lipsită de demnitate...

Yang Tzu zise:
-Kuang Zhong era ministru la Ts'i. Atunci cînd prințul său trăia în desfrîu, se desfrîna și el. Sau cînd se arăta mărinimos, era și el mărinimos. Ministrul își imita  suveranul prin fapte și cuvinte. Această atitudine a condus la ascendentul principalității în imperiu. Iată însă că după moartea sa, el nu s-a bucurat de renumele așteptat.

T'ien Zhe a fost și el ministru în Ts'i. Cînd prințul său se fălea din cale afară , ministrul se arăta umil. Cînd prințul deborda de lăcomie, domnul T'ien îi servea o  lecție de mărinimie. Tot poporul s-a întors către ministru. Și așa s-a urcat el pe tronul din Ts'i iar copiii și nepoții săi au rămas pînă astăzi persoane de vază.

 - Să credem oare, întrebă Meng, că renumele autentic duce la sărăcie, iar cel fals la prosperitate?

Yang Tzu explică:
- Purtarea sinceră nu a adus niciodată renume; renumele merge mînă în mînă cu  fățărnicia. Toți oamenii celebri nu au fost decît niște fățarnici. Odinioară, așa perfizi cum erau, Yao și Chuen și-au cedat împărăția lui Hsiu Yu și lui Chan K'iuen: iată  de ce nu și-au pierdut împărăția și s-au bucurat din plin de viață. Po Yi și Chou Ts'i au renunțat cu adevărat la tron și l-au pierdut pentru totdeauna fiind gata-gata să  moară de foame la poalele muntelui din Cheou yang. Din aceste exemple putem nota rezultatele diferite la care duc adevărul și ipocrizia.

Comentarii

Autorul descrie aici o situație anormală, care este starea de fapt în societate: omul care se arată într-adevăr cum se cade este ignorat, în timp ce fățarnicul este apreciat.

Căutarea faimei este întotdeauna un lucru interesat pentru că aduce niște certe beneficii. În tot ceea ce face omul intervine subiectivismul său; de aceea valorile  perene, pe care insistă Confucius și confucianismul: omenie, corectitudine, dreptate etc.  nu au nici o relevanță, atunci cînd ascund de fapt caractere viciate.

Nu poți cultiva omenia, de pildă, fără a te gîndi la avantajele pe care ți le poate aduce ea. De aici, o anumită ipocrizie și pedanterie a marilor personalități, a oamenilor cu reputație.

Textul de față se poate constitui într-un atac deschis la adresa eticii confucianiste!

--
Fragment extras din Lie Tseu:
Le vrai classique du vide parfait, trad.  Benedykt Grynpas, Gallimard, cap.VII-1. Traducere și comentarii de Jean Chiriac.

icon

<- Înapoi la secțiunea Yang-tzu sau maeștrii


Home | Caută | Cursuri | Librărie | Resurse | Forum | Contact

Copyright Calea vidului perfect, 2018. Toate drepturile rezervate.

logo